Bune și rele la sfârșit de TIFF 2017
Am ajuns și la sfârșitul celei de 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania și a venit vremea să facem bilanțul. Ca în fiecare an, am avut parte de filme bune, evenimente interesante, invitați speciali și o atmosferă incredibilă care a cuprins Clujul în cele 10 zile de festival. Înainte de fiecare ediție de festival am încercat să creăm o tradiție din a vă recomanda cele mai interesante filme și evenimente de văzut în cele 10 zile, iar acum vom vedea ce a fost bine, ce ne-a întrecut așteptările și ce a intrat la capitolul dezamăgiri acum la sfârșit de TIFF 2017.
O să încep ca de obicei cu oferta de care am avut parte anul ăsta în cadrul Zilelor Filmului Românesc, atât ca lungmetraje cât și ca scurtmetraje. O să încep cu premiera filmului Breaking News al Iuliei Rugină. Breaking News trebuia să fie lungmetrajul de debut al Iuliei, însă amânările începerii producției au ajutat-o să regizeze cele două filme ale găștii de la ActorieDeFilm.ro, Love Building și Un Alt Love Building. Breaking News a avut premieră mondială vineri la cinema Florin Piersic, în cadrul Zilelor Filmului Românesc. Un film de autor, de artă, dar un film făcut bine, fără cadrele lungi și de multe ori inutile (în opinia mea umilă) pe care le găsim în multe din filmele Noului Val din filmul românesc. Andi Vasluianu face un rol bun, însă surpriza serii a fost interpretarea tinerei Voica Oltean, care „îi ține piept cu brio” experimentatului Andi Vasluianu.
Proiecția Metropolis de la Bonțida, cu acompaniament live, a fost highlight-ul Weekend la Castel de anul acesta. Alegere foarte bună, atmosfera pe măsură. Ca în fiecare an. Aducerea lui Alain Delon este un alt plus al ediției din acest an, am spus-o și o repet, mi se pare că e cel mai important invitat special din istoria festivalului. Întâlnirile de la TIFF Lounge au adus invitați inspirați, în frunte cu Armand Assante.
Am văzut Povestea Iubirii în Piața Unirii, un film românesc care a beneficiat de un buget foarte mare, probabil cel mai mare buget pentru un film românesc, a beneficiat de actori mari cum ar fi Derek Jacobi sau Elliott Gould, care s-au alăturat actorilor români din distribuție. Însă filmul nu a putut fi savurat așa cum ar trebui din cauza claxoanelor și a farurilor mașinilor ce treceau prin zonă și își făceau loc până pe ecranul din Piața Unirii. Asta după ce în zilele anterioare circulația în zonă a fost oprită pe perioada proiecțiilor din Unirii.
Deși anul asta am reușit să văd un singur film din competiție, sunt foarte multutmit că am nimerit exact câștigătorul trofelui Transilvania, filmul gerogian My Happy Family, la care Dop a fost românul Tudor Panduru. Un film ce merită văzut atunci când va ajunge pe marile ecrane de la noi. Am savurat comedia Regele belgienilor, proiectată în deschiderea festivalului vineri seară, în Piața Unirii. Un road-movie care îl duce pe regele Belgiei prin locuri diverse ca Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Adriatica și Albania. Închiderea festivalului ne-a adus filmul spaniol Que Dios Nos Perdone, thrillerul lui Rodrigo Sorogoyen. Filmul ni-i prezintă pe inspectorii Velarde și Alfaro, ce trebuie să găseasca un ucigaș în serie. Doar că în timpul anchetei cei doi își dau seama că nu sunt atât de diferiți de ucigaș.
Unul din cele mai bune lucruri a fost transformarea Casei de Modă în InfiniTIFF, un spațiu unde puteau fi văzute și experimentate noile tehnologii care vor sta la baza storytelling-ului în viitor. E bine că privim spre viitor și acceptăm avansurile tehnologice ca o posibilă parte din lumea filmului.
Un lucru foarte bun și care a reglat o nemulțumire a mea de anul trecut a fost faptul că se păstra un număr de bilete și pentru cei cu acreditare, care puțeau să își achiziționeze bilete cu valoare 0 doar pentru urmatoarele maxim 2 zile. Astfel s-au evitat problemele existente anul trecut, când ambele proiecții Câini au fost sold-out înainte de startul ffestivalului și înainte ca cei acreditați să își poată procura biletele pentru vizionări.
Un alt minus, pe lângă cel de la proiecția Povestea iubirii, care la fel nu ține de organizatori, au fost multele reacții de „heitareala” pe care le-am văzut după evenimentul/proiecția Regii manelelor. Un snobism de care sincer m-am cam săturat.
Foto: TIFF / Nicu Cherciu