Cine a citit în ultimii ani site-ul ăsta sau mă cunoate cât de cât știe că Zilele Filmului Românesc reprezintă punctul maxim de interes pentru mine în fiecare an la TIFF, secțiunea de scurtmetraje fiind cea mai așteptată. În fiecare an am putut descoperi scurtmetraje care să surprindă într-un fel sau altul, care să aducă un suflu nou în cinematografia românească dominată de atata vreme de regizorii Noului Val.

O să încep cu scurtmetrajul care a luat premiul pentru cel mai bun scrutmetraj românesc și anume Scris / Nescris al lui Adrian Silisteanu. O minoră care tocmai a născut o fetiță minunată are nevoie pentru externarea din spital de semnătura mamei ei, pe care nu a mai văzut-o din copilărie. Un film corect din punct de vedere tehnic, o poveste desprinsă de realitate, interpretată credibil. Cu toate astea, nu mi se pare că are ce îi trebuie să fie cel mai bun dintre cele 13 scurtmetraje românești prezentate. Nu este nici măcar cel mai bun scurtmetraj din primul calup de scurtmetraje românești prezentate la TIFF. Titulatura asta i-ar putea reveni, după mine, lui Offstage. Pe scurt, Maria este o fostă regizoare care și-a ratat cariera și își dorește cu disperare ca fiul ei să intre la facultatea de actorie, în ciuda faptului că acesta nu are nici cea mai mică urmă de talent. De aici rezultă o tragicomedie care ne prezintă relația părinte-copil atunci când părintele ratat încearcă să treacă peste eșec împingându-și cu orice preț copilul în aceeași direcție. Cel mai bun scurtmetraj de anul acesta în opinia mea, a câștigat Mențiunea specială a juriului.

Tot în prima serie de scurtmetraje a fost proiectat și Sechestrați fără voie, un nou scurtmetraj al lui Tudor Botezatu și un nou scurtmetraj în care regizorul ne aduce ceva nou. Da, asta vreau să văd la scurtmetrajele de la TIFF, lucruri noi, viziuni noi, chiar dacă vin de la regizori pe care deja îi știu. Asta aduce scurtmetrajul asta, în care găsim o mulțime de actori/vedete, de la Ana Ularu și Cosmin Selesi până la Macanache și Gojira. Date Night în regia Stelei Pelin este încă un scurtmetraj din primul calup care îți rămâne în minte după ce îl vezi. Andrei lucrează la o spălătorie de mașini, însă este concediat din cauza unor evenimente nefericite. Când ajunge acasă, începe o discuție în contradictoriu cu viitoarea lui soție și Andrei spune o poveste ca să evite o ceartă. Are acel element care să ils coata puțin dintre celelalte scurtmetraje de duzină, care par toate la fel. Broken are o poveste cât de cât interesantă, însă nu care să uimească prin originalitate, însă tehnica de filmare aleasă îl scoate în față. O femeie se întoarce în casa iubitului ei, din care a plecat fără nicio explicație în urmă cu cinci zile. Când afară ninge îți va ieși din minte imediat dupa ieșirea din cinematograf, în vreme ce Prima noapte încearcă să impresioneze prin scenele cam explicite de sex, povestea și interpretările nefiind memorabile.

A doua serie de scurtmetraje românești a inclus 6 scurtmetraje, dar voi începe cu cel care m-a impresionat cel mai mult: No Man’s Land al lui Marius Olteanu. O femeie se întoarce de urgentă cu tatăl său, bolnav în fază terminala, de la o clinică din Germania. Ajunsă la granița cu România, nu poate merge mai departe. Filmul impresionează prin povestea care pare desprinsă din poveștile absurde, însă e inspirată din realitate. Farul, filmat la Cluj și cu Andi Vasluianu și Adrian Titieni în rolurile principale ne spune povestea lui Radu Iovan și înaltele sale principii morale care devin subiect de pariu pe zece mii de suflete între Dumnezeu și Diavol. De aici rezultă o comedie spumoasă de situație pe care trebuie să o vezi. Chers Amis e un scurtmetraj regizat de Valeriu Andriuță despre o zi de Ajun de Crăciun, în cancelaria unei școli de la sat, unde câțiva profesori îl asteaptă pe directorul școlii pentru a discuta bugetul pe anul viitor.

Fragment 22 este un scurtmetraj de absolvire regizat de Sandră Rad care ne arată în ce fel s-a simțit spiritul revoluției în 22 decembrie 1989 într-o comună din Sălaj. Sandra ne prezintă povestea din perspectiva unui tânăr militean. Un scurtmetraj cu o poveste interesantă, interpretări bunicele spre bune și câteva stângăcii în producție, stângăcii care nu reușesc să știrbească din poveste și felul în care e ea spusă. O noapte de dragoste și Almania sunt din punctul meu de vedere cele mai ușor de uitat scurtmetraje din acest calup. Primul ne spune povestea lui Toni, care se trezeste într-o noapte când soția sa strigă numele altui bărbat în somn și vrea să afle dacă soția îl înșeală. În Almania avem un șofer de tir (Dan Chiorean) care în drumul său între România și Germania descoperă o familie de refugiați în camionul său. Șoferul se lasă convins să ducă mamă și pe cei doi copii pană la granită, fără să își dea seama cât de mult riscă.