Dacă ai urmărit articolele mele de-a lungul timpului și mai ales articolele scrise în timpul TIFF, știi deja că cele mai așteptate evenimente din fiecare an pentru mine sunt premierele filmelor românești. Și, în mod special, scurtmetrajele din cadrul Zilelor Filmului Românesc. Și nu oricum, ci văzute dimineața la ora 10 la cinema Victoria. Aceste vizionări au devenit o tradiție de ani buni pentru mine, una pe care încerc să o respect an de an. Și până acum mi-a ieșit. Dar acum hai să trecem la scurtmetrajele românești de la TIFF 2018 care au reușit să mă impresioneze.

Ca în fiecare joi la TIFF, încep Zilele Filmului Românesc, ceea ce înseamnă că la ora 10 la cinema Victoria avem prima parte a scurtmetrajelor românești prezente în festival. O să încep totuși cu filmul care a luat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj din cadrul Zilelor Filmului Românesc – Cadoul de Crăciun. Deși am avut parte de multe scurtmetraje bune în acest an, cred că de data asta sunt și eu pe aceeași lungime de undă cu juriul și pot declară că acesta a fost cel mai bun scurtmetraj văzut anul ăsta la TIFF. Cadoul de Crăciun ne întoarce în timp, în decembrie 1989 în Timișoara, în momentul în care un tată decoperă că fiul său a scris, într-o scrisoare către Moș Crăciun, că tatăl său dorea moartea dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Andrei Cretulescu a fost prezent la TIFF anul acesta cu două filme în cadrul Zilelor Filmului Românesc: lungmetrajul Charleston și scurtmetrajul Parabellum. În ambele îl avem în rolul principal pe cine altul dacă nu pe Șerban Pavlu. Povestea din Parabellum este în același stil ca anterioarele scurtmetraje ale regizorului, sângeroasă, plină de suspans și umor negru. O poveste simplă, despre un bărbat pe care respingerea femeii iubite îl împinge spre crimă. O poveste care ar merge foartre bine dezvoltată și transformată într-un lungmetraj care să prindă la public.

Dorian Boguță a intrat în competiția de scurtmetraje din cadrul Zilelor Filmului Românesc de anul acesta cu Sunday/Duminică, care ne arată viața aparent banală dintr-un azil de bătrâni. Rolul principal e deținut de Marian Râlea, care interpretează un profesor internat în azil a cărui viață se schimbă total într-o zi de duminică. Un alt scurtmetraj interesant a fost Miss Dakia al lui Milo Simulov (Escape), o premoniție a viitorului sumbru care ne așteaptă, un fel de Idiocracy local, ce pare inspirat din ceea ce vedem în jurul nostru în fiecare zi.

Programarea scurtmetrajelor de anul ăsta ne-a dus într-un rollercoaster emoțional, trecând de la filme light la unele care te făceau să rupi mânerul scaunului din cauza stării de disconfort pe care o provocau. Unul din aceste filme a fost 8, care prezintă un cuplu de tineri jefuit de doi tâlhari care inițial aveau o altă țintă în același bloc. Găsindu-i pe cei doi în pat, hoții se hotărăsc să îl lege pe tip și să îl oblige să privească cum îi este violată iubita. Filmul mi-a amintit puțin de vizionarea Caseta nr. 4 / Alexandra a lui Cristian Pascariu. Deși de data asta nu a ieșit jumătate din sală de la proiecție ca în urmă cu acum 5 ani, senzația de disconfort a fost foarte asemănătoare. Cu toate astea, filmul și-a atins scopul, exact ca în cazul Caseta nr. 4.

Must Love Kubrik este o comedie romantică despre un englez stabilit în România, care încearcă să își gaseacsa o iiubita, având un singur criteriu: să îi placă Kubrik. O poveste amuzantă care are un personaj principal, Ben, care a fost dus de mic la cinema de către mama sa, critic de film, la filme cu Kubrik, astea fiind cele mai faine amintiri ale sale. Astfel, Ben caută în fiecare pretendentă la titlul de iubită o copie a mamei lui, până în momentul în care realizează că mama sa nu poate fi înlocuită. Astfel, prin umor Must Love Kubrik încearcă să ne convingă că oamenii trebuie acceptați așa cum sunt.