Notti Magiche a lui Paolo Virzi ne aduce sfârșitul perioadei de glorie a cinematografiei italiene împachetat într-un „giallo” cu accente comice

Văzut la TIFF 2019. După ce în urmă cu doi ani Paolo Virzi lua cu asalt TIFF-ul cu al său La Pazza Gioia, anul ăsta regizorul italian revine în programul TIFF cu Notti Magiche, o odă adusă marelui cinema italsian împachetată într-un giallo cu accente comice (sau într-o comedie cu accente de giallo). Pentru cei care nu cunosc termenul, „giallo” este un termen specific italian care descrie un subgen al cinematografiei și literaturii și se referă de obicei la thrillere, opere de factură politistă/crimă, mister și sub-genuri de groază. Genul a început la mijlocul/sfârșitul anilor ’60 și a atins punctul culminant în popularitate în anii ’70. Cuvântul giallo înseamnă galben în limba italiană și a devenit eticheta acestui subgen datorită unei serii de romane copertate de mister ieftine, populare în Italia post-fascistă, care aveau de obicei coperți galbene.

Dar să revenim la filmul lui Virzi. Acțiunea are loc în 1990, în timpul Campionatului Mondial de Fotbal care a avut loc chiar în Italia. Filmul începe cu sosirea în Roma a trei tineri scenariști, Antonino, Luciano și Eugenia, finaliști ai unui concurs adresat tinerilor scenariști din Italia. Cei trei vor deveni buni prieteni după ce Eugenia îi invită pe băieți să stea cu ea în apartamentul ei luxos. După o lună petrecută în Roma, într-o seară în care echipa națională a Italiei pierde la penalty-uri semifinala Campionatului Mondial jucată împotriva Argentinei, un faimos producător italian plonjează cu limuzina în Tibru neobservat de un grup de microbiști care urmăreau semifinala la un televizor amenajat sub un pod. Deși ar putea părea un accident, acesta a fost ucis, având în vedere că nu a fost găsită apă în plămânii lui, deci nu a murit înecat. După ce poliția o audiază pe amanta producătorului Saponaro (Giancarlo Giannini) și află că acesta și-a petrecut seara cu cei trei tineri scenariști, aceștia sunt aduși în fața poliției. Iar acum cei trei încep să povestească aventurile trăite în ultima lună în lumea filmului din Roma.

Virzi înglobează în filmul său destul de inteligent multe figuri ale cinema-ului italian, pe care cunoscătorii le-ar putea recunoaște, însă recunoastrerea acestor figuri nu e un lucru obligatoriu pentru aprecierea filmului, care ne oferă sub ambalajul unei investigații de crimă o incursiune în decăderea cinema-ului italian de la începutul anilor ’90. Notti Magiche are tot ce și-ar putea dori un cinefil intrat într-o sala de cinema pentru a se ascunde de soarele arzător de afară: poveste interesantă, o investigație de crimă, momente comice, o plasare inedită în timp, personaje creionate foarte bine, toate acestea împreună producând o poveste distractivă, numai bună să te facă să uiți de toate celelalte în timpul celor 2 ore.

Chiar dacă finalul, cu 25 de ani în viitor, este unul dulce-amărui, cu vești proaste asupra viitorului cinemaului italian reprezentat de cei trei scenariști, filmul nu te poate face să nu pleci zâmbind din sală de cinema după un film care, în opinia mea, va avea parte de un remake la Hollywood în viitorul nu foarte îndepărtat.