Încă suntem în prima săptămâna a lui 2018 și uite că vine și lista cu cele mai bune filme văzute în 2017. O să avem pe listă doar pelicule lansate în 2017, puse într-o ordine (cât de cât) aleatoare. Asta doar pentru că sunt filmele care mi-au plăcut mie cel mai mult anul trecut și mi s-ar părea nedrept să stau să le pun într-un top. Fiecare film din lista are ceva al lui, ceva care l-a propulsat aici pe listă și pentru mine acest lucru este de ajuns.

Ca de obicei, trebuie să menționez că am ales pentru articol cele mai bune filme văzute de mine anul trecut. E foarte probabil să fi ratat câteva filme interesante, care probabil ar fi ajuns pe listă dacă le-aș fi văzut. Dar până una-alta, mai jos aveți cele mai bune filme văzute în 2017. De mine.

Logan

Pentru că am zis deja că filmele sunt într-o ordine (cât de cât) aleatoare, începem cu Logan – cel mai bun film cu supereroi din 2017 și posibil din ultimii ani. Un film care mie personal mi-a amintit de Children of Men. În sfârșit avem un Wolverine pe care, sincer, îl așteptam de ceva vreme. Sângeros, cu toate cuvintele la el (da, știi la ce mă refer), avem în sfârșit parte de adevăratul Logan. Wolverine ajunge din nou să fie protectorul cuiva, însă de data asta trebuind să protejeze un bătrân și bolnav Profesor X și pe Laura, o copilă în care vede tot ce e mai bun și ce e mai rău din el. Avem în Logan o poveste spusă incredibil de bine și probabil cel mai bun film X-Men de până acum.

Split

M. Night Shyamalan revine la forma care l-a conscarat cu Split, o continuare a filmului sau Unbreakable, cu Bruce Willis și Samuel L Jackson. Split ni-l aduce pe James McAvoy în rolul unui bărbat cu multiple personalități. Ce avem aici e un thriller horror extrem de eficient, dus în cârcă de interpretarea de excepție a lui McAvoy. A da, și mai avem și un sfârșit extrem de interesant.

Get Out

Un nou thriller horror pe listă, ce surpriză. Și nu, nu e ultimul. Get Out este debutul în regie al lui Jordan Peele, jumătatea dou-ului Key & Peele. O premise interesantă, interpretări foarte la obiect, toate astea fac din Get Out un thriller horror extrem de reușit și surpriza începutului de an 2017. Chris își însoțește iubita Rose pentru a-i cunoaște părinții, însă este emoționat, neștiind la ce să se aștepte de la familia iubitei în legătură cu relația lor inter-rasială. Filmul pare împărțit în două, o primă parte plină de paranoia lui Chris în legătură cu familia iubitei și partea a doua, în care începe acțiunea și în care aflăm că Chris avea dreptate să fie paranoic.

Dunkirk

Unul din cele mai așteptate filme ale verii, cel mai nou film al lui Christopher Nolan nu doar că nu a dezamăgit, dar a si adus puțin din magia lui Nolan într-un film despre război. Îmbinarea celor trei planuri diferite, pământ, apă și aer, fiecare întins pe o diferită perioadă de timp, face din Dunkirk un film de război atipic, însă un film tipic pentru Nolan. Dunkirk nu insistă deloc pe dezvoltarea personajelor, însă face un spectacol din îmbinarea imaginii și a sunetului cu câteva performanțe actoricești de excepție și cu colona sonoră a lui Hans Zimmer pentru a reda acțiunea și drama evacuării de la Dunquerque. Și, părerea mea, foarte posibil cel mai bun film al lui Nolan de până acum. Un lucru care spune multe despre un regizor care a mai adus pe ecrane filme ca Memento, The Dark Knight sau Inception.

Blade Runner 2049

Denis Villeneuve este unul din cei mai buni și mai ocupați regizori din ultimii ani, având pe marile ecrane în decurs de 12 luni două dintre cele mai bune filme SF ale ultimilor ani, Arrival și Blade Runner 2049 și având în pregatire Dune, un nou film bazat pe opera lui Frank Herbert. Având în vedere că Blade Runner este unul din cele mai bune filme SF din toate timpurile, multă lume a fost destul de circumspectă la auzul veștii că vom primi un sequel al capodoperei lui Ridley Scott, însă Denis Villeneuve a reușit ceea ce cred că puțini regizori ar fi reușit. Să vină cu o continuare demnă de statutul de capodoperă SF pe care îl deține filmul original din ’82. Villeneuve împreună cu maestrul Roger Deakins au reușit să aducă pe ecrane un film superb din punct de vedere vizual, iar din nou Hans Zimmer vine cu o coloană sonoră care să completeze toate experiența. Astfel, avem în Blade Runner 2049 un SF care încearcă (și reușește) să stea pe propriile picioare, fără să fie doar o copie palidă a originalului.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Three Billboards Outside of Ebbing, Missouri, cel mai nou film al lui Martin McDonagh (In Bruges) este și unul din cele mai bune filme văzute anul trecut. Normal, așteptările de la un film care are același regizor cu In Bruges erau mari, însă filmul nu dezamăgește. Filmul jonglează cu succes umorul și tragedia, iar Frances McDormand, Sam Rockwell și Woody Harrelson aduc unele din cele mai bune interpretări din carierele lor. McDomand în special impresionează în rolul unei mame îndurerate după violul și moartea fiicei sale realizând posibil cea mai bună interpretare a sa de la Fargo al fraților Coen.

The Square

Ruben Östlund (Force Majeure, Incident by a Bank) revine cu un nou film impresionant, unul din cele mai bune filme europene ale anului. De data asta suntem duși în mijlocul lumii artei moderne, o lume plină de glamor, consumerism, ego-uri infatuate și fumuri, rezultând un film neobișnuit și memorabil în același timp.

The Killing of a Sacred Deer

Chiar dacă nu pot să zic că mi-a plăcut enorm de mult The Lobster, noul film al lui Giorgos Lanthimos este un thriller care te prinde, mult mai dark și mai creepy decât The Lobster. Lanthimos reușește să scoată interpretări memorabile de la o distribuție condusă magistral de Colin Farrell. Nu o să vă zic mai multe despre film, pentru că cea mai bună experiență de vizionare pentru cei care nu l-au văzut încă este să meargă să îl vadă fără să aibă prea multe așteptări sau informații prealabile.

The Meyerowitz Stories (new and selected)

Noah Baumbach știe să pună în scenă o poveste care să aibă suflet. O poveste spusă bine, care cred că excelează prin interpretările celor din distribuție, în frunte cu Adam Sandler (da, ai citit bine), dar fără să îi uităm pe Ben Stiller și Dustin Hoffman. E o gură de aer curat să vezi că se mai pot face și comedii bune și mai ales că Adam Sandler poate să joace și să mai impresioneze, după toate filmele sale din ultimii ani.

I Don’t Feel at Home in This World Anymore

O dramedie, unul din cele mai apreciate filme de la Sundance, I Don’t Feel at Home in This World Anymore vorbește despre singurătate mai puțin din punctul de vedere la depresiei și al depresivilor și mai mult din perspectiva celor care s-au săturat până peste cap de toți și de toate. Un sentiment pe care cred că mulți dintre noi îl înțeleg.

Gerald’s Game

Deși It a fost de departe surpriza anului în materie de filme horror, pentru mine personal, un mare fan al scrierii lui Stephen King, cea mai bună adaptare după King din 2017 a fost Gerald’s Game, adaptare a romanului cu alelași nume. Aceste este mai mult decât un film horror, avand elemente de film psihologic și de dramă, însă cu toate astea reușește să te țină în suspans de la un capăt la altul.

On Body and Soul

Cel mai bun film pe care l-am văzut în 2017 la TIFF, filmul maghiar On Body and Soul reușește să spună într-o manieră neașteptată una din cele mai vechi povești din lume, cea a două suflete chinuite care încearcă să se conecteze într-o lume de neînțeles.

Star Wars VIII: The Last Jedi

Rian Johnson reușește să readucă Star Wars: The Last Jedi aproape de măreția filmelor din trilogie originală și în același timp să depășească precedentul film din serie, Star Wars: The Force Awakens. Avem în sfârșit un villain adevărat, avem momente surpriză în scenariu care nu par forțate ca în alte cazuri, avem cam orice și-ar putea dori un adevărat fan Star Wars. Despre ce se întâmplă în film, nu o să vă spun prea multe pentru că merită să intri să vezi acest film fără spoilere și cu mintea deschisă. astfel vei vedea că și un blockbuster poate să ajungă unul din cele mai bune filme ale anului.