Filmul e o formă de artă vizuală, universală şi în continuă dezvoltare. Pentru multa vreme, camera era poziţionată pe un trepied şi toată acţiunea se desfăşura în faţa ei. Apoi au apărut mişcaările de panoramare, zoom, dolly, macarale. În zilele noastre avem steadycam-uri, cqamre apoate fi ţinută în mănâ (handheld), montată oriunde ai nevoie, pe obiecte statice sau aflate în mişcare, etc. Nu mai există limite la ce şi unde poţi filma (poate doar limitări de buget).

În ultimul episod din Breaking Bad există două cadre într-o scenă esenţială care sunt exemplul perfect despre cum să foloseşti mişcările camerei pentru a amplifica povestea şi pentru a surprinde publicul. Avem o panoramare şi o mişcare dolly şi obţinem un rezultat foarte interesant. La început, pare că scopul acestei scene este să ne prezinte doar anumite informaţii, mai precis să ne arate noua casă a lui Skyler, acesta părând a fi scopul iniţial al panoramării, însă este mult mai mult. Ne pregăteşte pentru finalul cre ne va surprinde. Chiar şi punctul în care se opreşte panoramarea face parte din pregătirea pentru dezvăluirea din final. Apoi avem două minute cu scene statice care să crească tensiunea scenei, iar în final surpriza. O mişcare dolly care ne dezvăluie ceea ce panoramarea dinainte ascundea cu atâta măiestrie. Vă las să vedeţi mai jos care este surpriza dezvăluită.

Ce putem învăţa din această scenă? Mişcări simple ale camerei pot ajuta felul în care este spusă povestea din film, pot ajuta la crearea tensiuni sau a emoţiei pe care vrei să o transmiţi. Asta se poate atinge printr-o coordonare între cei care se ocupă de scenariu, lumină, scenografie, imagine, pentru a ajunge la rezultatul final dorit de regizor. Această scenă filmată în altă modalitate probabil nu ar fi avut aceeaşi tensiune şi nu ar fi transmis aceeaşi emoţie.

Sursa: VashiVisuals.com