Pentru cei (puțini) care nu știu, Doctor Who este serialul deținător al recordului pentru cel mai lung serial SF din lume și este de asemenea o parte foarte însemnată a culturii pop britanice. Varianta originală a Doctor Who a rulat pe BBC între 1963 și 1989. Apoi, în 1995 s-a încercat o revenire a serialului cu un episod pilot realizat sub forma unui film de televiziune, dar care nu a avut nicio continuare. În 2005, serialul a fost relansat cu succes, fiind produs de BBC Wales în studiourile proprii din Cardiff.

Doctor Who descrie aventurile unui Time Lord (Lord al Timpului), care își spune „The Doctor” și călătorește în timp și spațiu cu nava lui, TARDIS, care este camuflată ca o cabină telefonică de poliție din 1960. Împreună cu asistenții săi călătorește în timp și spațiu și salvează lumea de diferite pericole. Serialul este recunoscut pentru poveștile pline de fantezie, efecte speciale ingenioase cu buget redus și pentru pionierat în muzica electronică (produsă original de BBC Radiophonic Workshop). În Marea Britanie și în alte părți, programul a devenit un cult favorit de televiziune și a influențat generații de oamenii de televiziune din Marea Britanie, mulți dintre ei vizionând serialul în copilărie. A fost recunoscut de critici și de public ca fiind unul dintre cele mai bune programe de televiziune din Marea Britanie, primind în anul 2006 premiul BAFTA pentru „Cel mai bun serial de dramă”.

Anul acesta avem parte de ultimele episoade din Doctor Who create de Steven Moffat (Sherlock), însă acesta a scris pentru serial și înainte să dețină rolul de showrunner. Nu multă lume știe că Moffat  a scris în 1999 o parodie Doctor Who intitulată The Curse of Fatal Death, care urma să fie difuzată în cadrul programului Red Nose Day (același program care va difuza zilele astea „continuarea” pentru Love Actually).

Într-o confruntare cu Maestrul (Jonathan Pryce), Doctorul (Rowan Atkinson) explică faptul că nu își dorește să se lupte ci în schimb vrea să se căsătorească cu partenera sa (Julia Sawalha), însă Maestrul nu acceptă așa ceva. Doctorul moare și se regenerează îm Richard E Grant, apoi în Jim Broadbent, după care în Hugh Grant (încă în plină glorie), iar la final în Joanna Lumley. E clar că scurtmetrajul de mai jos este o parodie, însă având în vedere distribuția și faptul că este creat de Moffat, avem o variantă a Doctor Who care chiar merită văzută.