„Sheriff, what kind of fantastic trees have you got growing around here? Big, majestic„

Prima dată când am văzut Twin Peaks a fost în urmă cu foarte mulți ani, când încă eram doar un copil și serialul era transmis de TVR. Era clar că la vârsta aia nu am înțeles eu mare lucru din maestria lui David Lynch, așa că de cum am aflat data la care va fi difuzat noul sezon Twin Peaks pregătit de cei de la Showtime și cu ajutorul celor de la HBO, am reluat serialul fenomen de la un capăt la altul. Și bine am făcut. Dar înainte să intrăm în pâine, cum se zice, vă las puțin cu coloana sonoră a serialului, cea dădătoare de piele de găină (zisă mai nou și piele de Andra).

De ce a ajuns Twin Peaks fenomenul pe care îl știm noi în ziua de azi? Să ne gândim că în 1990, când a debutat Twin Peaks, piața serialelor Tv era mult diferită față de ce vedem în zilele noastre. Existau doar serialele realizate de cele 4 mari rețele, nu existau Netflix, Amazon sau serialele originale marca HBO, care să schimbe felul în care sunt văzute serialele TV la Hollywood. În 1990, să ai un regizor ca David Lynch implicat în realizarea unui serial TV era ceva nemaivăzut. Twin Peaks a fost un deschizător de drumuri în foarte multe privințe. Astăzi, mulți dintre regizorii autori se refugiază în piața serialelor, indiferent că sunt realizate pentru canalele de cablu TV (Steven Soderbergh, Martin Scorsese, JJ Abrams, Frank Darabont) sau pentru rețelele de streaming (David Fincher, Woody Allen).

Deci nu este o mirare pentru nimeni că Twin Peaks a ajuns un serial fenomen de la primul episod. Și cum putea fi altfel într-o vreme în care fiecare serial aparținea unui gen? Că era comedie, soap, dramă sau procedural, fiecare serial putea fi pus într-o anumită categorie. După care apare Twin Peaks, care avea elemente de soap, elemente de procedural și, binențeles, elementele de fantasy, care s-au amplificat în cel de-al doilea sezon. Dar pe cât de rapid s-a transformat într-un fenomen, pe atât de repede s-a și stins. După cele 8 episoade ale primului sezon, care au reprezentat punctul maxim de interes al spectatorilor și care pe deasupra s-au și terminat cu un cliffhanger în genul „Cine l-a împușcat pe J.R.?”, serialul a avut parte de un sezon al doilea care a constat în alte 22 de episoade.

Din păcate, sezonul al doilea este responsabil pentru anularea serialului. Cauzele pot fi multiple. De la implicarea minimă pe care Lynch a avut-o în cel de-al doilea sezon (acesta regizând și rescriind ultimul episod, într-un gest de a decide el însuși felul în care se termină serialul) sau de la programarea serialului în seara de sâmbătă, un fel de cimitir al serialelor TV în SUA, până la faptul că misterul central al serialului, ucigașul Laurei Palmer, a fost rezolvat în al șaptelea episod al celui de al doilea sezon,  un moment în care mai existau încă 15 episoade de acoperit. Și de aici a început și mai mult decăderea serialului.

O combinație de soap, procedural și fantasy, Twin Peaks a rămas de fapt un serial care a pus accentul pe personaje, influențând ulterior din punct de vedere al dezvoltării personajelor seriale cu tente paranormale ca Lost, dar și seriale care par mult mai convenționale, ca Desperate Housewives.  Dacă stai să analizezi cu adevărat, în Twin Peaks camera este un obervator neutru al personajelor.

Mulți spectatori au renunțat la serial încă dinante de dezvăluirea criminalului Laurei Palmer, dezvăluire care a venit la presiunea șefilor de la ABC, care vroiau cu tot dinadinsul ca misterul să fie rezolvat cât mai repede. Asta în ciuda faptului că Lynch ar fi preferat ca ucigașul să nu fie dezvăluit niciodată pentru că serialul nu a fost niciodată cu adevărat despre crimă și despre rezolvarea misterului acesteia. Din punctul meu de vedere, serialul s-ar fi putut termina cu episodul 7 al celui de-al doilea sezon, cu uciderea lui Maddy de către Bob/Leland. Poate în felul ăsta Bob ar fi rămas la statutul de metaforă a răului ce poate fi găsit oricând în jurul nostru, o temă recurentă în filmele lui Lynch.

Mai avem foarte puțin până la debutul noilor episoade din Twin Peaks, iar așteptările sunt foarte mari. Și din punctul meu de vedere deznodământul poate fi doar în două direcții: ori reușește Lynch să producă un hit, un nou fenomen social la fel cum a reușit cu primul sezon al serialului, ori va fi un eșec răsunător. De ce e o posibilitate să fie un eșec răsunător? Pentru că e alta situația serialelor în 2017 față de 1990, acum oamenii sunt obișnuiți cu seriale create de regizori mari și cu actori mari în rolurile principale, cu teme mult mai complexe și cu o producție asemănătoare marilor filme de lungmetraj. Plus că, dacă ne uităm la ultimele creații ale lui Lynch, sunt șanse mari ca acest serial să fie apreciat doar de o minoritate, de anumiți cinefili de nișă, fiind rejectat de majoritatea celorlalti. Dar cine știe?  Rămâne să vedem săptămâna viitoare, când noul sezon va deputa la HBO România și HBOGO.