Bohemian Rhapsody, povestea trupei Queen și a lui Freddie Mercury, între recenzii dezastruoase și succes de box-office

Știți deja că nu obosnuesc să fac recenzii pentru filme, având în vedere că nu sunt un critic de film ci doar un consumator și pasionat. Poate tocmai de aceea am ales să recomand Bohemian Rhapsody. Pentru că văd o discrepanță mare între ce spun criticii și ceea ce cred eu, ce am simțit eu când am văzut filmul și ce am văzut în ochii celor din jurul meu din sală de cinema la sfârșitul filmului, când pe fundalul sonor al trupei am văzut imagini dintr-un concert vechi Queen.

Bohemian Rhapsody începe cu pregătirea lui Mercury pentru show-ul Live Aid din 1985 de pe Wembley, după care ne duce cu 15 ani în urmă, la momentul în care un tanar Farrokh Bulsara, care avea să fie cunoscut mai târziu în toată lumea ca Freddie Mercury, lucra în aeroportul din Londra și i-a întâlnit pe Brian May și Roger Taylor și li s-a alăturat în trupa Smile. Trupă ce va deveni Queen. De aici suntem duși într-o istorie romanțată a uneia din cele mai mari trupe rock din istorie, care va culmina cu prestația trupei din 1985 de la Live Aid.

Nu o să bat câmpii mult cu detalii, o să mă axez pe două aspecte în rândurile care urmează. Prima dată, da, zvonurile auzite sunt adevărate, Bohemian Rhapsody își ia niște licențe artistice, schimbând câteva dintre evenimentele istorice. În primul rând, Freddie Mercury nu știa că este infectat cu HIV în 1985, deși în film acesta este momentul în care le mărturisește colegilor săi de trupă, chiar înainte de Live Aid. Din punctul meu de vedere, scenariștii au procedat corect. Performanța trupei de la Live Aid este sfârșitul perfect pentru un film despre Queen, însă filmul trebuia să atingă și faptul că Mercury a fost infectat cu HIV. Apoi este faptul că Freddie Mercury nu a plecat din trupă pentru a se concentra doar pe albumul solo, așa cum se întâmplă în film. De fapt, atunci când Freddie se apucă de albumul solo, Taylor și May deja aveau albume solo la activ. De fapt trupa Queen a avut un turneu mondial în 1984 și la începutul lui 1985, astfel că replica lui Taylor din film în care spune că „nu am mai cântat de câțiva ani împreună” este încă o licență artistică luată de producători. De data asta cred că pur și simplu s-a dorit crearea unui conflict între Freddie și ceilalți membrii ai trupei, pentru respectarea unei formule de scriere pentru scenariile de film. Până la urmă, Bohemian Rhapsody e un film comercial, care trebuie să facă bani, nu un documentar, astfel că anumite licențe artistice sunt acceptabile. Părere personală.

Dar cel mai mult impresionează în Bohemian Rhapsody felul în care Rami Malek s-a transformat în Freddie Mercury. Gesturi, mimică, similarități fizice, totul este studiat până în cel mai mic detaliu. Știu că se vorbea ca Sacha Baron Cohen să îl interpreteze pe Mercury, însă acum nu pot vedea pa altcineva stăpânind mai bine acest rol. Pentru un actor, cel mai greu este când trebuie să interpreteze o persoană reală, însă Malek s-a achitat cu brio de sarcină.

Dar cred că principalul motiv pentru care îți recomand să mergi la film este că e un film pentru toată lumea. Pentru tineri, pentru cei mai în vârstă, pentru fanii Queen dar și pentru cei care abia acum le descoperă muzica. Și în Bohemian Rhapsody chiar le poți descoperi muzica celor de la Queen. Nu cred că se poate termina filmul ăsta și să nu simți că te-a atins într-un fel sau altul. Am văzut lume în jurul meu la finalul filmului cu ochii în lacrimi, am văzut și lume care stătea nemișcată și asculta muzica trupei ce se auzea pe creditele de la sfârșit.

Ca o recomandare personală, la sfârșit, du-te să vezi filmul în cinematograf. Merită. Crede-mă că nu vei regreta.