Am acest articol în cap de multă vreme, însă abia acum i-a venit momentul de a fi pus și în scris. Întrebi de ce? Cum de ce? Chiar nu ai aflat că Alain Delon, puștiul rebel al filmului francez vine la Cluj pentru a primi la TIFF premiul pentru întreaga carieră? Alain Delon, alături de Jean-Paul Belmondo, reprezintă băieții răi și fatali ai cinematografiei franceze. Iar în cazul primului nici nu știți cât de aproape de adevăr suntem. Dar asta o să vă povestesc pe parcurs, trecând în revistă filmografia, tinerețea zbuciumată și plină de contacte cu lumea interlopă a vremii, dar și poveștile de dragoste ale lui Alain Delon.

Unul din cele mai mari staruri de film din anii ’60 și ’70, Alain Delon a interpretat cu mre succes gangsteri, asasini plătiți sau bărbați misterioși în filme de mare succes internațional ca Le Samourai, Clanul Sicilienilor sau Monsieur Klein. Dar faptul că actorul părea să aibă legături cu lumea interlopă și în viața reală i-au întărit statutul de superstar la nivel mondial. Datorită acestui stătut, Alain Delon a avut roluri și în filme de la Hollywood, însă în mare acestea nu au avut succesul scontat.

Alain Delon s-a născut în 1935 în Sceaux, Franța. Tatăl său se ocupa de un mic cinematograf, iar mama sa lucra într-o farmacie. Când Alain avea doar 4 ani, părinții săi au divorțat iar copilul a fost dat în grija unei familii adoptive. A crescut într-o casă aflată în vecinătatea închisorii unde tatăl său adoptiv lucra ca și gardian. Alain a fost un copil și adolescent rebel, nefericit, neascultător și a fost exmatriculat de câteva ori din școală. Mai târziu s-a mutat cu mama sa  naturală, atunci când aceasta s-a recăsătorit și a făcut practică într-o măcelărie înainte să se înroleze în marina franceză la vârstă de 17 ani.

În timpul războiului dintre Franța și Indochina, Alain Delon a fost staționat în Saigon în serviciu activ, o experiență despre care declara ulterior că l-a ajutat enorm să se autodisciplineze și să își construiască personajele. În 1956, Delon s-a întors în Franța, unde și-a găsit de lucru ca și chelner. În acest timp s-a imprietenit cu diferiți actori tineri, cu ajutorul cărora îl va cunoaște pe regizorul Yves Allegret. Acesta l-a ajutat pe Delon să aibă prima apariție în fața camerei ca și figurant în filmul Quand la femme se mele (1957). Datorită acestui rol, Allegret l-a distribuit pe Delon în comedia Sois belle et tais-toi, alături de un alt tânăr talent al cinema-ului francez, Jean-Paul Belmondo.

În 1958, Alain Delon a avut primul său rol principal în filmul Christine al regizorului Pierre Gaspard-Hault, unde a jucat alături de actrița austriacă Romy Schneider. În timpul filmărilor, Delon și Schneider s-au îndrăgostit și s-au logodit, cuplul apărând frecvent pe primele pagini ale ziarelor și revistelor. Cu toate astea, după 5 ani cei doi s-au despărțit atunci când Delon s-a îndrăgostit de Nathalie Canovas, o altă tânără actriță cu care s-a și căsătorit în 1964. Thrillerul Plein soleil (1960) i-a adus actorului faima la nivel internațional și i-a stabilit tipul de personaj care îl va urmări pentru tot restul carierei: anti-eroul rece și enigmatic. Acest film l-a adus pe Delon în atenția regizorului italian Luchino Visconti, care l-a distribuit în Dommage qu’elle soit une putain, iar apoi în apreciatul Rocco et ses freres, film care a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Veneția. În 1963, Delon apărea în alt film al lui Visconti, Il Gattopardo, film care a câștigat Palme d’Or-ul la Cannes.

În următorii ani, Alain Delon a devenit unul din cei mai căutați actori din Franța apărând în diferite filme aparținând diferitelor genuri. Însă genul de film pentru care actorul a devenit faimos a fost thriller-ul polițist francez, denumit și the polar. Alain Delon a apărut pentru prima dată în același film cu marele Jean Gabin în Melodie en sous-sol (1963), după care a apărut împreună cu Jane Fonda în Les Felins (1964), însă rolul iconic pentru care este recunoscut la nivel mondial este cel din Le Samourai (1967), al lui Jean-Pierre Melville. După acesta Alain Delon a jucat într-o serie de filme care preupuneau ca actorul să interpreteze în mare același rol, în filme ca Le Cercle Rouge al aceluiași Jean-Pierre Melville (film ce poate fi vizionat și sâmbătă la TIFF, poate chiar în prezența actorului), Le Clan des Siciliens al lui Henri Verneuil și în care jucat din nou alături de Jean Gabin sau Borsalino (1970).

În 1969, cadavrul asistentului și bodyguardului lui Alain Delon a fost găsit într-un tomberon, înfășurat într-un sac. Acesta fusese împușcat în cap cu câteva zile înainte, iar apoi bătut în ceafă pentru a ascunde gaura glonțului. Actorul a fost reținut pentru a fi interogat, fiind bănuit că ar fi fost implicat în moartea asistentului său, însă a fost eliberat ulterior, când s-a dovedit că actorul era ocupat cu filmări în Saint Tropez în timpul comiterii crimei în Paris. Bănuiala a căzut pe actor pentru că asistentul său i-a trimis o scrisoare fratelui său în care scria “Daca voi fi ucis, va fi 100% vina lui Alain Delon și a nașului său Francois Marcantoni”. Decedatul era bănuit că ar fi fost implicat într-o bandă de traficanți de droguri care organiza petreceri cu un “catering special” pentru “gusturi speciale”. La acea vreme Delon și soția sa Nathalie făceau parte din societatea mondenă pariziană, cea care se reunea de obicei la asemenea petreceri.

Din cauza acestui scandal și a zvonurilor care îl legau pe actor de diferite organizații și grupuri criminale, popularitatea sa a început să scadă spre mijlocul anilor ’70. Nu au ajutat nici simpatiile sale politice care duceau către formațiunile de extremă-dreaptă. Totuși, Alain Delon continuă să fie un actor căutat, atât în Franța cât și la nivel internațional, jucând alături de Burt Lancaster în Scorpio sau apărând în rolul celebrului Zorro. Spre sfârșitul anilor ’70, Delon și-a înființat propria casă de producție, prin care a produs un număr de filme de succes în care a avut și rolul principal. În anii ’80, actorul a început să își regizeze propriile filme, unul dintre acestea, Afacerea Pigot (1980) putând fi vizionat vineri seară în Piața Unirii din Cluj Napoca, în cadrul TIFF și în prezența actorului. În 1985, actorul a câștigat primul și singurul premiu Cesar, pentru filmul Nôtre histoire.

La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, Alain Delon a avut câteva eșecuri răsunătoare, iar după eșecul filmului Une Chance sur deux, actorul a anunțat că renunță la actorie. Cu toate astea, în 2000 a avut o mică apariție în Les Acteurs, iar în 2002 a revenit într-un serial foarte popular în Franța, Fabio Montale. În 2003/2004 a cunoscut un succes comparabil cu serialul Frank Riva, în care a interpretat rolul principal. În 2008, Delon a revenit în forță pe marele ecran, interpretându-l pe Julius Caesar în Asterix la Jocurile Olimpice, un mare succes de casă. În zilele noastre, Alain Delon este în continuare activ, dedicându-se în mare parte teatrului.