Trăim într-o epocă foarte interesantă pentru lumea filmului. Pe de-o parte, prin evoluția camerelor digitale și chiar și a camerelor de pe telefoane, oricine poate încerca, poate experimenta, poate practic să își transpună viziunea într-un film. Pe de altă parte, online-ul oferă tuturor o platformă de expunere a creațiilor proprii, un model de distribuție care nu era disponibil în urmă cu 10-15 ani. Probabil că la noi încă nu e întâlnită așa de des ca și afară întrebarea „Merită să fac școală de film?„, dar totuși m-am gândit să compun o listă de regizori de success care nu au făcut sau au renunțat la școala de film.

Avem foarte multe exemple de regziori care au făcut carieră la Hollywood și care nu au făcut sau nu au terminat o școală de film. Tarantino de exemplu a renunțat la școala de actorie, însă a învățat meserie în cel mai logic mod cu putință: s-a uitat cu mare atenție la filme. Multe filme. Bine, a și avut cum, având în vedere ca a lucrat la un centru de închiriere casete video.

„Să încerci să faci un lungmetraj fără niciun ban e cea mai bună școală de film” – Quentin Tarantino

Dar chiar dacă regizori ca Steven Spielberg, James Cameron sau Christopher Nolan nu au făcut o școală de film, asta nu înseamnă că nu au avut alte atuuri care i-au ajutat în carieră. Probabil cel mai important punct pe care cred că toți cei care nu au făcut o școala de film și totuși au reușit îl au în comun este pasiunea. Pasiunea pentru film. Iar când ai un domeniu care te pasionează, e foarte posibil ca ceea ce reușești să înveți singur să fie mai mult și mai valoros decât ceea ce poți învăța într-o sală de clasă.

Christopher Nolan nu a făcut o școală de film. Acesta a studiat literatură engleză în facultate, însă pasiunea sa a rămas filmul, pe care l-a învățat cu camera în mână, experimentând. A făcut primul lungmetraj – Following – cu bani din propriul buzunar și folosindu-și prietenii. Iar Nolan spune că atunci când înveți de unul singur, înțelegi mult mai bine toate aspectele care ține de film, de la sunet la editare.

Un alt punct comun al celor care au învățat singuri, fără să facă vreo școală de film, este munca grea. Nu a fost ușor să învețe pe cont propriu și să ajungă unde au ajuns. Și asta e o chestie care triază foarte mult dintre cei pasionați de un domeniu și talentați, dar care nu sunt dispuși la muncă grea și la sacrificii. Iar fără sacrificii nu reușești într-un domeniu ca filmul. James Cameron nu făcut nicio școală de film, însă în timpul său liber mergea la bibliotecă și citea tot ce îi pica în mână și avea cât de cât tangență cu domeniul. Își făcea copii xerox cu toate informațiile care i se păreau relevante. Apoi a ajuns să facă filme ca The Terminator, Titanic sau Avatar.

Vashi Nedomanski a conceput pentru blogul său o listă de regizori care nu au făcut o școală de film, listă pe care o puteți vedea mai jos. Dar ce e mai important, e că o să găsiți nume importante de regizori pe această listă. Pe lângă cei pomeniți mai sus, mai gasim regiziori ca Stanley Kubrick, Terry Gilliam, Luc Besson, Steven Spielberg, Peter Jackson, Ridley Scott, Robert Rodriguez și lista poate continua. Dar mai bine o vedeți în cele două imagini de mai jos.

În concluzie, dacă chiar ești pasionat de film și ești dispus să muncești pentru pasiunea ta, eu zic să pui mâna pe o cameră și să începi să experimentezi. Pe lângă asta, să începi să studiezi. Avem netul al dispoziție, materiale găsești, doar voință mai trebuie. Deci, ești dispus să muncești? Să înveți? Ai un telefon cu cameră? Bun, atunci ce mai aștepți?