După ce v-am spus care au fost cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2016, o listă pe care am restrâns-o cu greu la doar 10 filme, de data asta vin să vă aduc cele mai bune seriale văzute în 2016. În mare am decis ca în această listă să fie seriale care au debutat în 2016, exceptie fiind cazurile în care în 2016 un serial deja existent a avut parte de niște schimbări majore.

Interesant că în această listă nu găsim nici măcar un serial care să fie difuzat pe cele 4 rețele mari TV publice din State, dominând serialele difuzate de HBO sau Netflix. Exact ca în cazul celor mai bune filme văzute în 2016, nici această listă nu este sub formă de top, serialele fiind prezentate într-o ordine subiectivă (nu aș putea spune chiar aleatoare). Dar mai bine vă las cu lista celor mai bune seriale văzute în 2016.

The Young Pope

HBO aduce un nou serial de văzut și aș putea spune unul care se bate la titlul de cel mai bun serial al anului 2016. De data asta avem o combinație între stilul HBO și stilul lui Paolo Sorrentino, cel care ni-l aduce pe Jude Law în rolul primului papă dat de Statele Unite, un papă extrem de tânăr. Deși ar putea părea ciudat, putem face o paralelă între ascensiunea și atitudinea noului papă din The Young Pope și ascensiunea lui Donald Trump spre postul de Președinte al SUA. De văzut pentru că HBO și pentru că Paolo Sorrentino.

Westworld

Tot un serial HBO, de data asta un remake al unui film marca Michael Crichton, Westworld ne amintește de zilele în care stăteam zile întregi și căutam pe Google teoriiale fanilor despre Lost. Personal declar că mă aflu în aceeași situație. După fiecare episod, am pierdut ceva vreme online pentru a citi toate teoriile mai mult sau mai puțin nebune ale fanilor despre ce se întâmplă în serial.  Aș putea să mă apuc să îți explic plot-ul primului sezon, dar sincer mi-ar lua prea mult. Așa că îți recomand să te uiți la trailerul de mai sus ca să îți dai seama dacă e sau nu pentru tine.

Atlanta

Donald Glover a ieșit în evidență în 2016 prin două lucruri: anunțul că îl va interpreta pe Lando Calrissian în spin-off-ul Star Wars focusat pe un tânăr Han Solo, dar mai ales prin primul sezon al serialului creat de el, Atlanta. Glover (Earn) e un tânăr și promițător manager muzical ce încearcă să îl lanseze pe vărul său  Paper Boi pe scena hip-hop. Avem un sitcom inteligent, ce reușește să abordeze probleme curente sociale, ca rasismul sau sărăcia. Un serial de văzut, așa cum cei de la FX ne-au obișnuit deja, de la un artist promițător, pe care merită să îl urmărim mai îndeaproape pe viitor.

Stranger Things

Una din revelațiile anului 2016 a fost Stranger Things, serial adus de cei de la Netflix. Considerat de mulți serialul anului 2016, acesta împrumută cu iscusință o mulțime de elemente ale culturii-pop din anii ’80 și de la autori consacrați ai epocii, cum ar fi John Carpenter, Stephen King sau Steven Spielberg, pe care ni le oferă asamblate perfect. Stranger Things începe ca o poveste misterioasă, despre dispariția lui Will Byers, un sfert al unei găști de tocilari, însă totul evoluează într-un thriller-SF-horror cu tente de film cu adolescenți specific anilor ’80, în genul Sixteen Candles sau Breakfast Club.  Dar poate cel mai mare câștig al acestui prin sezon Stranger Things este descoperirea unui nou star în persoana lui Millie Bobby Brown, un nume de urmărit pe viitor.

The Night Manager

Una din surprizele lui 2016 a fost miniseria The Night Manager, bazată pe romanul cu același nume scris de John Le Carré, unul din cei mai mari romancieri contemporani de spionaj. The Night Manager îi pune față în față pe traficantul de arme Richard Roper, interpretat magistral de Hugh Laurie, și pe Jonathan Pine (Tom Hiddleston), manager de noapte al unui hotel de lux și aparent protejatul lui Roper, de fapt un agent infiltrat în anturajul traficantului. Avem interpretarei magistrale (doar îi avem pe Hugh Laurie și Tom Hiddleston în rolurile principale), avem lux, avem sex, de fapt avem tot ce trebuie ca The Night Manager să ajungă pe lista oricărui cinefil.

The Night Of

Din nou o creație de excepție marca HBO, The Night Of ne spune povestea lui Naz Khan, un student de 23 de ani, fiu al unui șofer de taxi de origine pakistaneză, care este prins părăsind locul crimei unde este găsit cadavrul unei tinere cu care acesta a petrecut o noapte sălbatică. Cazul pare simplu, însă totul se schimbă pe parcursul celor 8 episoade, având parte de o interpretare magistrală a lui Riz Ahmed. Avem ominiserie care reflectă foarte bine realitățile vieții contemporane, prezentând foarte realist, în stil documentar aproape, ce inseasmna să fii închis în închisoarea Riker Island, dar și relațiile inter-rasiale din orașele mari ale SUA.

The People vs O.J. Simpson: American Crime Story

Venind de la creatorul succesului American Horror Story, e clar de ce People vs. O.J. Simpson a avut parte de succesul pe care l-a avut. pentru spectatorul american a fost interesant, pentru că a retrăit procesul prin care a trecut OJ, însă pentru noi e interesant să vedem ce s-a întâmplat atunci, ne având acces la toată nebunia prin care a trecut media americană. Mai mult, avem parte de interpretări foarte bune din partea lui Cuba Gooding jr., John Travolta, David Schwimmer sau Sarah Paulson.

Gomorra

Nu putea lipsi din lista noastră al doilea sezon al serialului italian Gomorra, acest La Piovra (Caracatița) al secolului XXI. Este doar unul din cele două serile din listă care nu sunt la primul sezon și m-am gândit că merită menționat în această listă, având în vedere că am descoperit această comoară doar anul care tocmai a trecut. Avem un serial despre mafia din Napoli, care se inspiră destul de mult din filmele americane și cele italiene cu mafioți, însă care reușește să își păstreze autencititatea și look-ul și feeelingul european. Iar realismul cu care ne este prezentată viața gangsterilor din Napoli este ceva ce nu ați mai văzut până acum la seriale americane.

The Crown

Din nou un serial marca Netflix, dar de data asta Peter Morgan ne oferă o privire înăuntrul familiei regale a Marii Britanii. Mi se pare incredibil cât de bine poate să arate un serial despre familia regală care nu vine din partea celor de la BBC. Iar Claire Foy ne aduce pe ecrane o regină Elisabeta a II-a foarte apropiată de realitate, în timp ce marea surpriză pentru mine a venit din partea lui John Lithgow, cel care îl interpretează magistral pe Winston Chrchill.

Black Mirror – Season 3

Miniseria Black Mirror a ajuns la sezonul trei, producerea lui fiind preluată de cine altcineva dacă nu de Netflix, după ce primele două sezoane au fost difuzate de canalul TV britanic Channel 4 în 2011 și 2013. Charlie Brooker reușește în continuare să ne arate unde ne poate duce tehnologia în viitorul apropiat în cele 6 episoade  ale noului sezon. Pentru cei care au urmărit deja primele două sezoane, cred că au o idee la ce să se aștepte și de la acest al treilea sezon. Pentru ceilalți, vă spun că toate episoadele Black Mirror trebuie urmărite și ar fi bina să urmăriți într-un fel sau altul și primele două sezoane pe lângă episoadele noi, puse la dispoziție de Netflix.

MENȚIUNE SPECIALĂ: Valea Mută

Valea Mută explorează relația dintre doi adolescenți care oscilează între prietenie și atracție, în timp ce sunt prinși într-o serie de evenimente care îi pun în pericol: ei devin martorii unor crime comise într-o pădure de lângă Brașov. Deși nu este deloc perfect și ar putea părea ca nuca în perete între celelalte titluri din listă, eu zic că merită să punem Valea Mută aici pentru efortul echipei de a ne aduce un serial la standarde internaționale. Chiar dacă e inspirat dintr-un serial nordic, serial care a inspirat și un remake american apărut în aceeași perioadă  cu producția HBO, pot spune că îmi place localizarea care i s-a adus poveștii. Cu toate că interpretările Rodicai Lazăr și a lui Emilian Oprea nu sunt deloc convingătoare, dintre cei doi protagoniști Theodor Şoptelea a reușit să îmi atragă atenția prtin interpretarea sa. Avem o miniserie românească marca HBO, în regia lui Marian Crișan, care beneficiază de o poveste ok și de niște imagini incredibile trase în jurul Brașovului, pe care o recomand nu doar pentru a susține producțiile autohtone, ci pentru că chiar aduce ceva nou în comparație cu alte producții românești din ultima vreme.