Nu știu dacă vă vine să credeți, dar în 3 decembrie am aniversat fix 40 de ani de când primul film Rocky a avut premiera pe marile ecrane din Statele Unite. Exact, ați citit bine, 40 de ani. Deja v-am spus cum a ajuns Sylvester Stallone de la un actor falit, care a trebuit să își vândă câinele pentru că nu își mai permitea să îl hrănească, la două nominalizări la premiul Oscar în 1977, pentru cel mai bun actor într-un rol principal și pentru cel mai bun scenariu original.

Dar greul pentru producția acestui film nu a trecut o dată cu acceptul ca rolul lui Rocky Balboa să fie jucat de necunoscutul Sylvester Stallone. Crearea meciului de box dintre Apollo Creed și Rocky Balboa a întâmpinat destule greutăți. Iar lucrul ăsta face rezultatul final și mai spectaculos, având în vedere că scena asta reprezintă una dintre cele mai bune portretizări a acestui sport iubit de milioane de oameni de pe întregul mapamond.

Exact ca și rezultatul obținut de Rocky la final, scena luptei dintre el și Apollo reprezintă o mare realizare având în vedere câte probleme au apărut pe parcurs. Pregătirile au început cu câteva săptămâni înainte de începerea filmărilor, când regizorul John Avildsen i-a pus pe Stallone și Carl Weathers să schimbe câteva lovituri într-un ring undeva în Santa Monica. Deși entuziasmul era mare, mișcările actorilor nu arătau deloc bine. Advilsen i-a sugerat atunci lui Stallone să conceapă coregrafia luptei, astfel încât actorii să o poată învăța pe de rost, ca și coregrafia de balet. A doua zi, Stallone a venit cu peste zece pagini în care explică fiecare mișcare a celor două personaje din timpul luptei.

În timp ce repetițiile au progresat, Carl Weathers a învățat foarte repede mișcările coregrafiei, deși nu avea experinta anterioară ca boxer. După două săptămâni în care a repetat 8 ore pe zi, Weathers a început să arate ca un boxer. Pentru a-i ajuta pe cei doi, Advilsen a filmat repetițiile pe peliculă de 8 mm, după care le arăta celor doi actori filmările la sfârșitul fiecărei zile pentru a-i motiva. Tot aceste filmări l-au ajutat pe Stallone să conștientizeze că mai avea de dat jos grăsime din jurul abdomenului până în momentul când începeau filmările.

Alte pregătiri pentru filmarea scenei au presupus o întâlnire a regizorului cu compozitorul Bill Conți în care i-a arătat filmările de la repetițiile lui Stallone și Weathers și l-a pus să asculte Simfonia 6  a lui Beethoven pentru a vedea cam ce fel de muzică vrea pentru scena respectivă. Artistul Make-up Michael Westmore a construit diferite proteze pentru a experimenta cu aspectul rănilor care urmau să apară pe cei doi actori.

O altă problemă de care s-a lovit Advilsen a fost lipsa figuranților care ar fi trebuit să umple 8000 de locuri în sala din Los Angeles, care trebuia să se transforme în faimoasa sală din Philadelphia unde trebuia să aibă loc lupta. Astfel, pentru că sala urma să fie goală la filmarea scenei, Advilsen a hotărât să mascheze tribunele prin stingerea tuturor luminilor din sală, cu excepția celor care luminau ringul. Pentru a avea iluzia de adâncime, luminițe de Crăciun au fost atârnate pe la mijlocul tribunelor pe scaunele goale. Iar pentru a face să pară că lume umblă pe culoare, au fost mointate lumini care luminau intrările din spate, iar prin fața lor au fost puși oameni să se plimbe în timpul filmărilor.

Când a venit momentul, Advilsen a început cu filmarea ultimei runde, mergând înapoi spre prima. Asta pentru a se putea îndepărta treptat machiajul necesar celor doi actori să pară că au trecut prin 15 runde de box.  Fiecare rundă  a fost filmată de două ori, o dată cu camere situate în afara ringului care filmau printre corzi, pentru a adăuga la realismul scenei. Cea de-a doua dublă a fiecărei scene era trasă cu operatorul de steadycam învârtindu-se în jurul celor doi actori în ring.

Totuși, oricât de bine a fost pregătită scena, finalul original a fost schimbat după ce Advilsen și Stallone au hotărât că e prea lung. Astfel, în finalul original, Apollo era cărat de mulțimea care îi striga numele afară din ring, în timp ce Rocky și Adrian (Talia Shire) mergeau ținându-se de mână spre parcare. De fapt, această imagine a rămas întipărită pe afișul original. La mult timp după terminarea filmărilor, s-a luat decizia de a refilma finalul cu Rocky și Adrian în ring, ținându-se în brațe, în timp ce se aude coloana sonoră a lui Conti.

La două luni după filmarea finalului original, Advilsen a strâns actorii și toți membrii echipei și toate rudele pe care i-a putut găsi. I-a pus pe toți în mijlocul ringului și a filmat cadre strânse, pentru a da iluzia unei săli pline. De data asta, Rocky o strigă pe Adrian, în timp ce aceasta își face cu greu loc pentru a ajunge în ring.