Mai jos avem o analiză a acestei scene făcută de cei de la canalul de Youtube Lessons from the screenplay, care încearcă să explice de ce este scena de început a filmului atât de eficace în a crea suspans. Mai mult, aici este interesant de observat geniul lui Tarantino la lucru, care reușește să transforme 17 pagini de dialog într-una din cele mai pline de tensiune scene din istoria recentă a cinematografiei.

Avem în video-ul de mai jos două referiri la felul în care se creează suspansul. În primul rând se face referire la eseul Toward a general psychological model of tension and suspense al lui Moritz Lehne și Stefan Koelsch, care prezintă șase componente ale suspansului: conflictul, neînțelegerea, instabilitatea, incertitudinea, signifiantă emoțională a evenimentelor anticipate și lipsă controlului. Pe lângă asta, autorul invocă și teoria regizorului Alfred Hitchcock, care spune că dacă publicul vede o bombă de sub o masă explodând, fără să știe că e acolo, vor fi șocați pe moment. Însă dacă tot timpul vor știi că bomba este sub masă, vor sta într-o stare de continuu suspans. Iar Tarantino se folosește la maxim de aceste principii scena pe care ați văzut-o mai sus, în care de dezvăluie treptat de ce este colonelul Hans Landa atât de temut.