Echipa de la Rodeo FX care a lucrat la efectele vizuale pentru Birdman a explicat că au existat scene în care au folosit CG pentru a combina diferite duble pentru diferiţi actori pentru a le asambla într-o scenă.

Birdman, marele câştigător de anul acesta de la premiile Oscar a fost în acelaşi timp lăudat şi desfiinţat pentru acelaşi lucru: pentru aparenţa că filmul ar fi fost tras într-un singur cadru lung de 2 ore. Personal, eu zic că filmul nu ar fi funcţionat la fel de bine dacă nu ar fi folosit acest “artificiu” şi ar fi beneficiat de un “camera blocking” clasic. Stilul de filmare a avut un cuvânt decisiv în privinţa Oscarurilor pentru Cel mai bun film şi Cea mai bună imagine pentru Emmanuel Lubezki.

Nu cu mult timp în urmă regizorul Alejandro G. Iñarritu spunea că “tot ce vedeţi pe ecran e real” şi că odată ca s-a strigat “Acţiune” nu se mai putea repara dacă cineva îsi greşea replica, filmul fiind compus din mai multe cadre mai lungi, unele chiar şi peste 10 minute. Pentru fiecare cadru, totul trebuia să funcţioneze perfect. Dar acum, după ce odată cu trecerea premiilor Oscar s-a terminat sezonul ceremoniilor de acordare de premii, cei de la Rodeo FX din Montreal au dezvăluit exact ce a presupus munca lor pentru Birdman.

Până acum tot ce ştiam era că cei de la Rodeo FX au lipit împreună cadrele lungi pentru a da impresia de un singur cadru continuu. Fiind tras “din mână” sau folosind steady-cam, a fost nevoie de folosirea efectelor vizuale şi CG pentru lipirea cadrelor, având in vedere că acestea nu se potriveau şi nu aveam acea tranziţie linăpe care o vedem in film. Dar uite că responsabili cu efectele vizuale au dezvăluit acum că a fost nevoie de mai multă manipulare digitală pentru a da filmului look-ul pe care îl are. Şi nu vorbesc de scenele evidente în care s-au folosit efectele vizuale (gen zborul lui Michael Keaton), ci mai degrabă de efectele vizuale invizibile, cele folosite în scene unde nimeni nu s-ar gândi că ar putea fi folosite aceste efecte.

Se pare că Iñarritu a tras mai multe variante pentru fiecare cadru, fiecare scenă, însă în loc să aleagă dubla care în loc să aleagă dubla cea mai apropiată de ce vroia el, a folosit diferite elemente din diferite duble pe care apoi le-a combinat pentru a obţine varianta finală a scenei. Pentru o scenă în care Michael Keaton şi Edward Norton se aflau împreună pe scenă, regizorului I plăcea interpretarea lui Keaton dintr-o dublă şi interpretarea lui Norton din altă dublă. Aşa că Iñarittu a ales să combine elementele din duble diferite, iar treaba celor de la Rodeo FX a fost să lipească aceste elemente împreună. Mai mult, în unele cazuri au lipit părţi ale corpului aceluiaşi actor luate din duble diferite. Pentru a lega cadrele unul de celalalt, scenele au trebuit extinse pentru a se lega una de cealaltă creând prin CG geamuri, uşi, pereţi, etc. Nu doar au reconstruit ce lipsea, dar în unele cazuri au trebuit să elimine anumite lucruri din scene, pentru a le potrivi. De asemenea, în unele scene au grăbit sau au încetinit cadrele pentru a se potrivi cu ritmul coloanei sonore.

Pentru scenele în care Birdman apărea lângă personajul lui Michael Keaton, actorul a fost filmat interpretându-şi replicile în faţa ecranului verde. La filmări, s-a folosit o dublură în costumul lui Birdman, pentru ca apoi să I se înlocuiască faţa cu cea a lui Keaton. Au mai fost realizate şi efecte mai tradiţionale, cum ar fi crearea reflecţiilor din oglinzi în cabinele actorilor şi la garderobă. În scenele în care Michael Keaton aruncă cu obiecte prin camera folosind puterile telekinetice, toate aceste obiecte sunt create pe computer.

Ce credeţi, v-aţi fi inchipuit vreodată că atâtea efecte vizuale au fost folosite pentru crearea lui Birdman?

Sursa foto: FXGuide.com